© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Sfaturi privind pastoraţia tineretului[2019-04-04]exortaţia apostolică dedicată tinerilor "Christus vivit"Pastoraţia tineretului are nevoie de flexibilitate şi este necesar ca tinerii „să fie invitaţi la evenimente care, din când în când, să le ofere un loc în care nu doar să primească o formare, dar şi să le ofere posibilitatea de a fi împreună, de a sărbători, de a cânta, de a asculta mărturii concrete şi de a experimenta întâlnirea comunitară cu Dumnezeu cel viu”. Citatul este din exortaţia apostolică postsinodală „Christus vivit” a Papei Francisc, semnată luni, 25 martie, în Sfânta Casă de la Loreto, şi adresată „tinerilor şi întregului popor al lui Dumnezeu”. În document, alcătuit din nouă capitole împărţite în 299 de paragrafe, Papa Francisc mărturiseşte că s-a lăsat inspirat de bogăţia de reflecţii şi dialoguri din cadrul Sinodului Episcopilor dedicat tinerilor, desfăşurat în Vatican, în octombrie 2018. Capitolul al şaptelea este intitulat „Pastoraţia tinerilor”, despre care Sfântul Părinte spune că este afectată de schimbările sociale şi culturale. El a sugerat concret două direcţii de acţiune pentru pastoraţia tineretului: căutarea şi creşterea. În privinţa celei dintâi, Papa Francisc îşi exprimă încrederea în însăşi capacitatea tinerilor de „a găsi căi atrăgătoare pentru a chema”, spunând: „Trebuie doar să îi stimulăm pe tineri şi să le oferim libertate de acţiune”. Lucrul cel mai important este ca „fiecare tânăr să găsească curajul de a semăna prima vestire în acel pământ fertil reprezentat de inima unui alt tânăr”. Trebuie privilegiat „limbajul apropierii, limbajul iubirii dezinteresate, relaţionale, existenţiale, care atinge inima”, apropierea de tineri făcându-se prin „gramatica iubirii, nu prin prozelitism”. În ceea ce priveşte creşterea, Papa Francisc pune în gardă asupra riscului de a le oferiri tinerilor atinşi de o intensă experienţă legată de Dumnezeu „întâlniri de ‘formare’ în care se dezbat doar chestiuni doctrinale şi morale… rezultatul fiind că mulţi tineri se plictisesc , pierd focul întâlnirii cu Cristos şi bucuria de a-l urma”. Dacă orice proiect formativ „trebuie să includă cu siguranţă o formare doctrinală şi morală” este la fel de important „să fie orientat” pe kerygma, adică „pe experienţa fondatoare a întâlnirii cu Dumnezeu prin Cristos mort şi înviat” şi pe creşterea „în iubirea fraternă, în viaţa comunitară, în slujire”. Prin urmare „pastoraţia tineretului ar trebui să includă întotdeauna momente care să ajute la reînnoirea şi aprofundarea experienţei personale a iubirii lui Dumnezeu şi a lui Isus cel viu”. Şi trebuie să îi ajute pe tineri să „trăiască precum fraţii, să se ajute reciproc, să alcătuiască o comunitate, să îi slujească pe alţii, să fie alături de cei săraci”. Al optulea capitol este dedicat temei vocaţiei. „Aspectul fundamental este a discerne şi a descoperi că ceea ce vrea Isus de la fiecare tânăr este înainte de toate prietenia lui.” Vocaţia este o chemare la slujirea misionară în favoarea celorlalţi, „pentru că viaţa noastră pe pământ ajunge la plinătatea sa când se transformă în ofertă”. Vorbind despre sexualitate, a spus: „Dumnezeu ne-a creat sexuaţi, El însuşi a creat sexualitatea, care este un dar al Său, de aceea nu e un subiect tabĂą. Este un dar de la Dumnezeu care are două scopuri: a se iubi şi a genera viaţa.” Şi continuă: în ciuda tuturor dificultăţilor, „vreau să vă spun că merită să pariaţi pe familie; în aceasta veţi găsi cei mai buni stimuli pentru a vă maturiza şi cele mai frumoase bucurii de împărtăşit cu ceilalţi. Nu permiteţi să vi se fure posibilitatea de a iubi cu adevărat. […] A crede că nimic nu poate fi definitiv este o înşelăciune şi o minciună. Vă cer să fiţi revoluţionari, vă cer să mergeţi împotriva curentului.” Ultimul capitol, al nouălea, este dedicat discernământului, Sfântul Părinte subliniind că „fără înţelepciunea discernământului putem să ne transformăm cu uşurinţă în marionete la dispoziţia tendinţelor momentului”. „O expresie a discernământului este efortul în vederea recunoaşterii propriei vocaţii. Este o misiune care necesită spaţii de solitudine şi de tăcere, pentru că este vorba despre o decizie foarte personală pe care nimeni altcineva nu o poate lua în locul nostru. Darul vocaţiei va fi fără îndoială un dar exigent. Darurile de la Dumnezeu sunt interactive şi pentru a te bucura de ele trebuie să te pui mult în joc, trebuie să rişti.” Celor care îi ajută pe tineri în procesul de discernământ le sunt cerute trei sensibilităţi. Prima este atenţia faţă de persoană: „înseamnă a-l asculta pe celălalt care se expune pe sine prin cuvintele sale”. A doua constă în a discerne, adică „înseamnă sesizarea punctului precis în care se deosebeşte harul de tentaţie”. A treia constă „în a asculta impulsurile pe care celălalt le experimentează ‘înainte’. Este ascultarea profundă legată de direcţia în care celălalt vrea într-adevăr să meargă.” Când cineva îl ascultă pe celălalt în acest mod, „la un moment dat trebuie să dispară pentru a-l lăsa să urmeze calea pe care a descoperit-o. A dispărea precum dispare Domnul din calea ochilor discipolilor Săi.” Trebuie „să suscităm şi să însoţim procese, nu să impunem parcursuri. Este vorba despre procese ce se referă la persoane care sunt întotdeauna unice şi libere. De aceea este dificil să se alcătuiască cărţi de reţete.” Exortaţia se încheie cu „o dorinţă” a Papei Francisc: „Dragi tineri, voi fi fericit să vă văd alergând mai repede de cât cei care sunt lenţi şi fricoşi. Alergaţi atraşi de acel chip într-atât de iubit, pe care îl adorăm în Preasfânta Euharistie şi pe care îl recunoaştem în trupul fratelui suferind. Biserica are nevoie de avântul vostru, de intuiţiile voatre, de credinţa voastră. Şi când veţi ajunge acolo unde noi încă nu am ajuns, aveţi răbdare şi aşteptaţi-ne.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 923, Ultimul acces: 2026-10-11 09:24:00
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
